CURTEA DOMNEASCĂ DIN PIATRA NEAMȚ
Despre proiect
INTRODUCERE
Curtea Domnească din Piatra Neamț constituie un ansamblu de monumente istorice aflat în centrul municipiului Piatra Neamț. În Lista Monumentelor Istorice a județului Neamț, monumentul are codul LMI NT-II-a-A-10567, iar în Repertoriul Arheologic Național, monumentul apare cu codurile 120735.07.01, 120735.07.02 și 120735.07.03.
Biserica Domnească “Nașterea Sf. Ioan Botezătorul” a fost ridicată între 1497-1498, inițial ca paraclis al fostei Curți Domnești și reprezintă unul din cele mai reușite monumente moldovenești. Are plan dreptunghiular, cu abside laterale bine mascate de rezalituri, fațadele impresionează prin decorația originară în ceramică policromă, iar ancadramentele vădesc influența goticului.
Curtea Domnească din Piatra Neamţ e atestată documentar la 20 aprilie 1491 și face parte din sistemul de astfel de complexe arhitectonice din Moldova. Curtea Domnească de la Piatra Neamț și-a îndeplinit funcțiile de curte a voievozilor Moldovei până în secolul al XVII-lea.
Începând cu anul 2010, Ansamblul Curtea Domnească a intrat într-un amplu proces de reabilitare. Frumoasa ctitorie a lui Ștefan cel Mare, cu toate părțile ei componente, se mai păstrează și astăzi, fiind cunoscută drept centrul istoric al urbei și inima orașului Piatra-Neamț.
Ansamblul Curții Domnești din Piatra Neamț este format din următoarele monumente:
- Biserica domnească “Nașterea Sf. Ioan Botezătorul” (cod LMI NT-II-m-A-10567.01)
- Ruinele beciurilor, azi muzeu (cod LMI NT-II-m-A-10567.02)
- Turnul clopotniță (cod LMI NT-II-m-A-10567.03)
- Ruinele zidului de incintă (cod LMI NT-II-m-A-10567.04)
- Muzeul Curții Domnești (cod LMI NT-II-m-A-10567.05) cu cele două pivmițe păstrate.
Pivnițele Casei Domnești din cadrul Curții Domnești din Piatra Neamț
1. ISTORICUL ŞI ROLUL CURŢII DOMNEŞTI DIN PIATRA-NEAMȚ
Situat pe un platou în jurul căruia s-a dezvoltat actualul oraș, complexul arhitectural Curtea Domnească din Piatra Neamț a fost construit între anii 1468-1475 de către Ștefan cel Mare. Rolul Curții Domnești a fost unul administrativ pentru tot județul Neamț. Biserica „Sf. Ioan Botezătorul” a fost construită ulterior, iar ca o necesitate pentru biserică a fost construit Turnul lui Ștefan cel Mare. Cu toate acestea, prima atestare documentară a Curții Domnești de la Piatra-Neamț apare într-un document emis la 20 aprilie 1491, când Ștefan cel Mare face danie Mănăstirii Tazlău trei sate “care au fost din ocolul curților noastre de la Piatra“. Curtea Domnească și-a îndeplinit funcțiile de curte a domnitorilor Moldovei până în secolul al XVII-lea.
Domnul însoţit de suita sa, de dregătorii principali ai cancelariei domnești, foloseau această curte domnească drept reședință temporară în vederea exercitării prerogativelor domnești. Astfel, Curtea Domnească din Piatra Neamț trebuia să asigure un spațiu de locuit cu un grad ridicat de confort, potrivit unui voievod și însoțitorilor săi, precum și posibilitatea accesului la serviciile religioase ale unui lăcaș de cult.
Prezența temporară a familiei domnești atrăgea și obligativitatea satisfacerii unor nevoi de ordin economic, mergând de la furnizarea unor mijloace de deplasare și până la asigurarea unor servicii casnice sau meșteșugărești. Pe lângă dimensiunea economică putem aduce în discuție și pe cea administrativă, căci curtea domnească ne este înfățișată ca un nucleu în jurul căruia gravita întreaga administrație a ocolului domnesc: de aici plecau toate deciziile domnului, aici se adunau slugile domnești și aici se strângeau veniturile de pe domeniul domnesc. Curtea ne este arătată și ca instanță de judecată, ea fiind locul unde se judecau, atât de către domn, cât și de către reprezentanții acestuia în teritoriu, diverse pricini. Totodată, o altă dimensiune importantă este cea militară, curtea fiind locul de adunare a oștii teritoriale.
Din punct de vedere structural, sursele scrise și cele arheologice vin să ilustreze modul în care răspundea Curtea domnească din Piatra Neamț acestor multiple destinații, dezvăluindu-ne existenta unei întregi serii de componente constructive, și anume: casele domnești cu spațiile sale de locuit și depozitare, Biserica, turnul-clopotniță și, desigur – chiar dacă nu sunt încă atestate arheologic – anexele Curții domnești.
Casele domnești
În privința caselor domnești, ruinele acestora au fost descoperite în urma cercetărilor arheologice din anii 1954-1955 şi în anul 2011. Aceste construcții se înscriu în rândul caselor cu pivniță, sistemul fiind foarte răspândit în Moldova. Cele mai apropiate analogii se pot constata la Curtea domnească de la Bacău și la Curtea de la Hârlău, ambele case domnești fiind ridicate cam în aceeași perioadă cu cele de la Piatra Neamț.
Biserica Domnească
Biserica Domnească cu hramul Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, ridicată între 1497 iulie 15 şi 1498 noiembrie 11, se înscrie în rândul celor de plan dreptunghiular, sau navă, fără turlă, ea desfăşurându-se pe o lungime de 25,90 m. şi pe o lăţime ce variază între 8,40 m. în dreptul naosului şi 9,30 m. în dreptul contraforților.
Sub raport arhitectonic, şi mai ales datorită sistemului de pilaştri angajaţi cu console etajate, cele mai apropiate analogii le găsim la biserica din Războieni – ridicată la 1496 şi la cea din Borzeşti – zidită între anii 1493-1494.
Biserica Domnească “Nașterea Sf. Ioan Botezătorul” reprezintă cel mai valoros edificiu din Complexul Curtea Domnească a lui Ștefan cel Mare. Având o lungime de 25,90 m., o lățime de 8,10 m. și o înălțime de 11,30 m., această biserică se remarcă prin forma și stilul rafinat, dar și prin structura interioară aparte, toate aceste elemente fiind caracteristice stilului clasic moldovenesc.
Între anii 1871-1873 s-au făcut mai multe reparații interioare și exterioare și s-a montat o noua catapeteasmă, deoarece catapeteasma originală nu s-a mai păstrat. Aceasta este sculptată de “Gherasim monahul și Tănase săpătorul” și zugrăvită după modelul de la Agapia in stil neo-bizantin de către pictorii Panaite Mavrodin și C. V. Basarab.
În forma actuală, biserica datează din perioada interbelică – când, sub oblăduirea lui Nicolae Iorga, Comisiunea Monumentelor Istorice a desfășurat între anii 1937-1938 ample lucrări de consolidare și restaurare a monumentului. Lucrările au vizat atât exteriorul, cât și interiorul edificiului, urmărindu-se redarea cât mai fidelă a vechii înfățișări.
Biserica de la Curtea domnească din Piatra Neamț a fost înzestrată cu odoare, cel mai vechi obiect de cult ce s-a păstrat până astăzi fiind un Tetraevangheliar. Păstrat la Muzeul Național de Istorie a României, manuscrisul a fost dăruit de Ștefan cel Mare „în biserica din curţile sale de pe Bistriţa” în ziua hramului bisericii, la 24 iunie 1502. Ceva mai târziu, pe la sfârșitul veacului al XVIII-lea, datează și un pomelnic, ce a început a fi scris cu anul 1792 de către dascălul Atanasie. Fără îndoială, existase unul și mai vechi, din vremea lui Ștefan cel Mare, dar căruia i s-a pierdut urma. Cei dintâi trecuți în filele acestui pomelnic sunt unii domni ai Moldovei care s-au îngrijit de această biserică, și anume: Ștefan voievod, doamna Maria cu fiii lor; Petru voievod, Elena Doamna cu fiii lor; Alexandru voievod, Ruxandra Doamna cu fiii lor; Ieremia voievod şi Maria, mama acestuia.
Necropola medievală
Necropola medievală, situată în zona Pieței Libertății, a beneficiat de o atenție specială din partea arheologilor, astfel încât, în urma cercetărilor desfășurate între anii 1978 și 2011, s-a putut aprecia că perioada de funcționare a acesteia este cuprinsă între mijlocul veacului al XVI-lea și mijlocul secolului al XIX-lea.
Turnul-clopotniță
Alături de casele domneşti şi de biserică, opera constructivă din vremea lui Şefan cel Mare a fost întregită şi de un turn-clopotniță. Ridicarea acestui turn avea să fie săvârşită, aşa cum o arată pisania aşezată pe latura de est a edificiului, la 1499 octombrie 28.
Caracteristic turnului îi este îmbinarea dintre planul pătrat şi planul octogonal. Astfel, dacă în registrul inferior, până la înălţimea de 7 m., planul este unul pătrat, în registrul superior el se transformă într-unul octogonal, cu precizarea că din colţurile pătratului nasc patru contraforturi ce se continuă pe cele patru laturi mai mici ale octogonului.
De-a lungul veacurilor, turnul a cunoscut unele adăugiri, îndeosebi în epoca modernă, dar fără a pune în pericol valoarea sa arhitectonică. O astfel de intervenţie a constat în adosarea pe latura de nord a edificiului, probabil prin veacul al XVIII-lea sau începutul veacului următor, a unei construcţii cu etaj, ce deservea lăcaşul de cult, aşa cum apare ea în calendarul lui Gheorghe Asachi. La aceasta putem adăuga şi supraînălţarea turnului prin adăugarea unui foişor de foc. Fiind pe o perioadă mare de timp cea mai înaltă construcție din oraș, turnul-clopotniță din Curtea Domnească din Piatra Neamț a fost supraînălțat în cea de a doua jumătate a secolului XIX, prin adăugarea unui foişor de foc și, astfel, peste ultimul nivel medieval s-a creat o încăpere pentru “păzitorii de foc”.
Cât priveşte ceasul, el a fost aşezat în anul 1890, fiind „donat de Vasile Miteanu, în memoria moşului său Nicolae Gridov, în anul 1890”.
Cât priveşte existenţa unui zid de incintă al Curţii domneşti din vremea lui Ştefan cel Mare sau din veacul al XVI-lea, afirmaţia trebuie privită cu mari rezerve, cercetările arheologice de până acum neputând da un răspuns satisfăcător cu privire la soluţionarea acestei probleme. În schimb, certă este existenţa unui zid de incintă al bisericii domneşti ridicat undeva spre sfârşitul veacului al XVII-lea.
Chiar dacă ştirile şi informaţiile despre Curtea domnească din târgul Piatra Neamț sunt destul de modeste, totuşi, putem afirma că secolul al XVI-lea reprezintă perioada de maximă dezvoltare, informaţiile documentare interne şi arheologice confirmând o locuire permanentă.
Decăderea Curţii domneşti avea să se producă în prima jumătate a veacului al XVII-lea, motivele fiind diverse. Pe de o parte, avem o masivă concedere a satelor din ocolul de la Piatra Neamț, iar pe de altă parte o creştere a importanţei oraşelor din centrul ţării în defavoarea celor din zona subcarpatică. Astfel, pe la sfârşitul primului pătrar al veacului al XVII-lea, această instituţie se prezintă ca fiind una lipsită de numeroasele sate ce-i formau ocolul, cu venituri scăzute şi fără o prea mare importanţă economică, politică şi administrativă. Dar un factor şi mai important al decăderii curţilor domneşti itinerante îl găsim în modul în care curge secolul al XVII-lea. Acesta se dovedeşte a fi unul de tranziţie spre modernitate, în care instituţiile medievale fie vor dispărea, fie vor fi restructurate. Astfel, locul vornicului sau a ureadnicului va fi luat de pârcălab şi de ispravnic, curţile risipindu-se, fie în secolul al XVII-lea, fie la începutul celui următor, aşa cum este cazul Hârlăului.
Fiind pe o perioada mare de timp cea mai înaltă construcție din oraș, turnul-clopotniță din Curtea Domnească din Piatra Neamț a fost supraînălțat în cea de a doua jumătate a secolului XIX-lea și peste ultimul nivel medieval s-a creat o încăpere pentru “păzitorii de foc”.
În fine, Expoziția Curtea Domnească de la Piatra Neamț a fost inclusă în circuitul expozițional în anul 1986 și cuprinde materiale tridimensionale și documente referitoare la Curtea Domnească.
Istoric: Dr. LAURENȚIU CHIRIAC
Curtea Domnească din Piatra Neamț reprezintă un ansamblu de monumente istorice și anume: Biserica Domnească Nașterea Sf. Ioan Botezătorul, Turnul clopotniță, Zidul de incintă, Case Domnești și Ruinele Beci (în prezent muzeu).
Cetatea Neamțului se află în partea de nord-vest a orașului Țârgu Neamț și făcea parte din sistemul de fortificații construit în Moldova la sfârșitul secolului al XIV-lea.
Cea mai veche construcție este Casa Domnească, ridicată în anul 1491. Biserica și Turnul au fost construite între anii 1497-1499. Curtea Domnească a lui Ștefan cel Mare, care avea rol administrativ al ținutului Neamțului, s-a construit între anii 1468-1475.
Biserica Domnească a fost înzestrată de Ștefan cel Mare, în ziua de 24 iunie 1502, cu un Tetraevangheliar, acesta fiind cel mai vechi obiect pe care biserica l-a avut în posesie.
Biserica „Sf. Ioan Domnesc” și Turnul-clopotniță reprezintă monumente-simbol ale orașului, fiind surprinse pe litografii, cărți poștale și fotografii încă din secolul XIX.
Apariţia şi rolul Curţii domneşti din Piatra-Neamț
Situat pe un platou în jurul căruia s-a dezvoltat actualul oraș, complexul arhitectural Curtea Domnească din Piatra Neamț a fost construit între anii 1468-1475 de către Ștefan cel Mare. Rolul Curții Domnești a fost unul administrativ pentru tot județul Neamț. Biserica „Sf. Ioan Botezătorul” a fost construită ulterior, iar, ca o necesitate pentru biserică, a fost construit Turnul lui Ștefan cel Mare.
Curtea domnească din Piatra Neamţ a fost atestată documentar în ziua de 20 aprilie 1491, când Ștefan cel Mare a făcut danie Mănăstirii Tazlău. Curtea Domnească face parte din lungul şir de astfel de complexe arhitectonice construite în perioada medievală în Moldova.
Dar, acest tip de organizare nu este specific doar Moldovei sau Țării Românești, ci reprezintă un fenomen general al epocii medievale, cu origini situate în vestul Europei. Domnitorul, însoțit de suita sa și de cei mai importanți dregători ai cancelariei, folosea aceste curți domnești ca reședințe temporare, menite să-i faciliteze exercitarea autorității.
Prin urmare, curțile domnești trebuiau să ofere locuințe confortabile, corespunzătoare statutului domnitorului și al suitei sale, dar și acces la slujbele religioase oferite de un lăcaș de cult. Curtea Domnească și-a îndeplinit acest rol până în secolul al XVII-lea.
Prezența temporară a familiei domnești presupunea și satisfacerea unor nevoi economice diverse – de la mijloace de transport, până la servicii gospodărești și meșteșugărești. Pe lângă dimensiunea economică, curtea avea și un rol administrativ important, constituind centrul din care plecau deciziile domnitorului, unde se adunau slugile și se colectau veniturile ocolului domnesc.
Tot aici se soluționau pricini, deoarece curtea funcționa ca instanță de judecată, atât prin domnitor, cât și prin trimișii săi locali. În plus, curtea avea și o dimensiune militară, fiind locul de strângere a oastei teritoriale.
Din punct de vedere structural, atât izvoarele scrise, cât și cele arheologice conturează clar modul în care Curtea Domnească din Piatra Neamț răspundea diverselor sale funcții. Documentele și descoperirile arheologice evidențiază existența unui ansamblu arhitectural complex, format din: casele domnești cu spații destinate locuirii și depozitării, biserica, turnul-clopotniță și, posibil, o serie de anexe – încă neconfirmate arheologic, dar presupuse a fi parte integrantă a curții.
Casele domnești
Vestigiile caselor domnești au fost descoperite în campaniile arheologice din 1954–1955 și 2011. Acestea aparțineau tipologiei construcțiilor cu pivniță, un sistem frecvent întâlnit în Moldova medievală. Cele mai apropiate paralele arhitecturale pot fi identificate la curțile domnești din Bacău și Hârlău, ridicate aproximativ în aceeași perioadă cu cele din Piatra Neamț.
Biserica domnească
Biserica cu hramul Sfântul Ioan Botezătorul a fost construită între 15 iulie 1497 și 11 noiembrie 1498, având un plan dreptunghiular de tip navă, fără turlă. Dimensiunile sale sunt de 25,90 m lungime și o lățime ce variază între 8,40 m la naos și 9,30 m la contraforți.
Din punct de vedere arhitectonic, edificiul prezintă similitudini cu biserica din Războieni (1496) și cu cea din Borzești (1493–1494), în special prin sistemul de pilaștri angajați cu console etajate.
Forma actuală a bisericii datează din perioada interbelică, când Comisiunea Monumentelor Istorice, sub coordonarea lui Nicolae Iorga, a realizat, între anii 1937–1938, ample lucrări de restaurare vizând atât exteriorul cât și interiorul, cu scopul de a reda cât mai fidel aspectul original.
Odoare și mărturii istorice
Biserica domnească a fost înzestrată cu odoare deosebite, cel mai vechi fiind un Tetraevangheliar păstrat astăzi la Muzeul Național de Istorie a României. Manuscrisul a fost oferit de Ștefan cel Mare în ziua hramului, la 24 iunie 1502, „în biserica din curțile sale de pe Bistrița”. De asemenea, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, dascălul Atanasie a început redactarea unui pomelnic datat 1792, care, cel mai probabil, continuă un registru mai vechi pierdut între timp, poate chiar din vremea lui Ștefan cel Mare.
Primele nume menționate în acest pomelnic sunt ale unor domnitori care s-au îngrijit de biserică: Ștefan voievod și Maria doamna cu fiii lor; Petru voievod și Elena doamna; Alexandru voievod și Ruxandra doamna; Ieremia voievod și mama sa, Maria.
Necropola medievală
Situată în zona actualei Piețe a Libertății, necropola medievală a constituit un obiect de interes deosebit pentru arheologi. Cercetările desfășurate între anii 1978 și 2011 au permis stabilirea unei perioade de funcționare cuprinse între mijlocul secolului al XVI-lea și mijlocul secolului al XIX-lea.
Turnul-clopotniță
Construcțiile ridicate în timpul domniei lui Ștefan cel Mare au fost completate și de un impunător turn-clopotniță, edificat la data de 28 octombrie 1499, conform inscripției aflate pe fațada estică a clădirii.
Turnul se remarcă printr-o armonioasă îmbinare a planului pătrat cu cel octogonal. Astfel, în partea inferioară, până la înălțimea de 7 metri, construcția are un plan pătrat, iar în registrul superior acesta se transformă într-un plan octogonal. Din colțurile bazei pornesc patru contraforturi care continuă pe laturile scurte ale octogonului, întărind structura.
De-a lungul timpului, turnul a suferit diverse modificări, în special în epoca modernă, fără a-și pierde însă valoarea arhitecturală. Una dintre aceste intervenții este adosarea unei anexe cu etaj pe latura nordică, probabil realizată în secolul al XVIII-lea sau la începutul celui următor, cu rol funcțional în cadrul lăcașului de cult. Imaginea acestei construcții este surprinsă în calendarul întocmit de Gheorghe Asachi.
Ulterior, a fost adăugat un foișor de foc care a dus la supraînălțarea turnului. Mecanismul ceasului a fost montat în anul 1890, fiind un dar din partea lui Vasile Miteanu, oferit în memoria bunicului său, Nicolae Gridov.
Zidul de incintă
În ceea ce privește existența unui zid de incintă ce ar fi împrejmuit Curtea Domnească în perioada lui Ștefan cel Mare sau în secolul al XVI-lea, datele disponibile impun prudență. Cercetările arheologice realizate până în prezent nu oferă un răspuns concludent în această privință. În schimb, este certă existența unui zid de incintă ce înconjura biserica domnească, construit către sfârșitul secolului al XVII-lea.
Deși informațiile documentare și arheologice privind Curtea domnească din târgul Piatra sunt limitate, se poate afirma că secolul al XVI-lea a reprezentat perioada sa de maximă înflorire, fiind confirmată o locuire permanentă în cadrul ansamblului.
Declinul instituției a survenit în prima jumătate a secolului al XVII-lea, dintr-o serie de cauze. Pe de o parte, a avut loc o cedare masivă a satelor care alcătuiau ocolul Curții de la Piatra. Pe de altă parte, a crescut semnificativ importanța centrelor urbane din zonele centrale ale țării, în detrimentul celor din regiunile subcarpatice.
Astfel, spre sfârșitul primului sfert al secolului al XVII-lea, Curtea Domnească apare ca o instituție lipsită de satele ce-i asigurau odinioară resursele, cu venituri diminuate și o importanță redusă din punct de vedere economic, politic și administrativ.
Un factor decisiv în această evoluție a fost caracterul de tranziție al secolului al XVII-lea către epoca modernă. În acest context, instituțiile medievale fie dispar, fie sunt reformate. Funcțiile ocupate anterior de vornici sau ureadnici sunt preluate treptat de pârcălabi și ispravnici, iar curțile domnești – în special cele itinerante – se risipesc, fie pe parcursul acestui secol, fie la începutul celui următor, așa cum s-a întâmplat și în cazul Curții de la Hârlău.
Începând cu anul 2010, Ansamblul Curții Domnești a intrat într-un amplu proces de restaurare. Impresionanta ctitorie a lui Ștefan cel Mare, cu toate componentele sale arhitecturale, se păstrează până astăzi și este recunoscută drept centrul istoric al municipiului și inima orașului Piatra-Neamț.
Distribuie proiectul
Echipa
Galerie Foto
Alte ctitorii
Muzeu Partener
